Toti "printii" debuteaza ca broaste. Daca ai gasit tipul perfect si ti se pare prea frumos ca sa fie adevarat, sa fii convinsa ca este, intr-adevar, prea frumos ca sa fie adevarat. Si desi esti constienta, ti se pare totusi ca are potential. E perfect. Nu conteaza ce spun altii, tu stii mai bine. Asta pana cand il saruti si iti dai seama ca-i cea mai dezgustatoare broasca posibila. Si astepti in zadar, si speri ca o sa devina printul ala superb din povesti. Ei bine, nu o sa devina! Pentru ca unele broaste sunt pur si simplu .... broaste. Cobori incet de pe norul ala pufos si te loveste realitatea. Realizezi ca in locul printesei din povesti, ai ajuns un fel de vanzator de masini folosite, care incearca sa ascunda tot ce nu-i in regula in spatele unui zambet. Ajungi la stadiul in care urasti barbatii, asta-i elementar. Been there, done that. Dar, doar pentru ca nu ti-ai gasit (inca) printul, nu inseamna ca nu esti deja o printesa. John. L. spune ca "viata este ceea ce se intampla cand esti ocupat sa iti faci alte planuri". Si exact asa este. O sa apara el intr-un final...
Off topic : Ok, fiind lipsita de (chef) inspiratie, nu am mai scris de secole. Poor blog of mine, cred ca vad o panza de paianjen.
Stiu ca asteptarile nu pot da nastere decat la dezamagiri. Intotdeauna am spus asta. Esti draguta cu ei si te calca-n picioare. Te comporti ca o javra si saruta pamantul pe care calci. Asta chiar are o logica alambicata. Presupun ca e timpul sa scap de statutul de victima si sa incetez sa cred ca toate mi se intampla numai mie. Lucrurile doar se intampla. Treaba mea e sa vad cum ma descurc cu ele - nu sa ma retrag si sa ma comport ca si cum as fi un telespectator in propria-mi viata.
Si-a dat seama ca-i trist. Si-a dat seama ca-i singur. Si-a dat seama ca nu exista iubiri perfecte. Si-a dat seama ca nu va fi niciodata indeajuns de bun. Si-a dat seama ca oamenii sunt ingrozitor de rai. Si-a dat seama ca nimanui nu-i pasa. Si-a dat seama ca nu exista vindecare.Si-a dat seama ca o sa moara si nu o sa ia nimic cu el.Si-a dat seama ca oricum nimic nu mai conteaza.
Si totusi, nu si-a dat seama de ceva: amintindu-si sa fie realist, uitase sa viseze.
"The Pursuit of Happyness" este o productie extraordinara, nu stiu cum se face ca abia recent l-am descoperit. Desi mesajul filmului ar fi ceva de genul "urmareste-ti telurile,lupta pentru visurile tale", parerea mea este ca tema ar fi una mult mai profunda, si anume, familia. Will Smith a fost genial in rolul tatalui, care, avand in vedere circumstantele, lupta cu toate armele si se tine tare pentru a iesi din situatia dramatica in care pare sa se afunde pe zi ce trece. Scena din baia statiei de metrou este coplesitoare prin dramatismul ei, dar si scena de final,cu un Will Smith in lacrimi...sunt doar cateva care intregesc acest film deosebit. O biografie impresionanta a lui Chris Gardner si drumul acestuia de la statutul de nevoias la cel de multimilionar.
Dupa primele doua filme, ordinea este absolut aleatorie. Sunt toate filme bune, care pentru mine au insemnat ceva, insa " If Only" si "P.S: I love you" sunt exceptionale si consider ca nu poate exista o persoana care sa afirme contrariul.
1.If Only - un film extraordinar de frumos, absolut impresionant, merita vazut de zeci de ori.
2.P.S. I Love You - O poveste de dragoste despre cum ar trebui sa traim fiecare clipa petrecuta impreuna. Dupa cum ne spune John Lennon – “Life is what happens when you are busy making other plans”.
My Sassy Girl - o comedie romantica care te face sa te gandesti ca viata merita traita si ca destinul nu este decat o punte pentru a ajunge la persoana iubita
He's Just Not That Into You - Oricine se regaseste la un moment dat in pielea unui personaj din acest film...
Definitely, Maybe... - Cred ca e destul de dragut sa vezi cum un barbat poate iubi atat de mult.
Life, or something like it - Poate filmul nu e tocmai unul de 5 stele avand la baza o ideea foarte exploatata de industria filmului : "traieste fiecare clipa ca si cum ar fi ultima", insa mie chiar mi-a placut si consider ca merita vazut.
Sex and The City: The Movie - un film haios, amuzant, romantic.
Triston and Isolde - excelent realizat, merita sa fie vazut, nu-l scapati!
Crazy and Beautiful - un film placut , despre nebunia si frumusetea iubirilor adolescentine.
Cruel Intentions - Primul film e cel mai bun si nu erau necesare continuari esuate. Prestatia lui Ryan e geniala, evolutia personajului sau de la un pusti afemeiat si fara principii la un barbat capabil de sacrificiu este foarte bine conturata. Merita vazut si revazut de mii de ori.
Sweet November - dupa un asemenea film, ti se face pur si simplu dor de iubire, dor de viata. E un film ce iti trezeste toate sentimentele, de la cele de bucurie la cele de tristete, de la cele de acceptare la cele de curaj...
Seven Pounds - Emotionant, zguduitor, dar foarte bun. Eu zic ca merita.
Uptown Girls - Dakota si Brittany(R.I.P) sunt geniale in filmul asta. O comedie foarte simpatica.
The Curious Case Of Benjamin Button - O istorisire extraordinara despre determinare si sacrificiu.
The Proposal - Un film ce poate fi vazut cand iti doresti sa mai zambesti si sa uiti de grijile de zi cu zi.
The Ugly Truth - personal, mi-a placut :). comedie romantica reusita .
Am vizionat azi documentarul si mi s-a parut extraordinar. Trebuie vazut. Unul dintre scopurile lui este de a ne schimba modul de a gandi. Mod indus de industria farmaceutica, de medicina in mare parte. Din spusele mai multor experti in nutritie intervievati in acest documentar reiese ca pe langa faptul ca ne distrugem corpul si sanatatea in urma unei alimentatii toxice, printr-o alimentatie adecvata putem trata chiar si bolile de inima si cancerul, solutie care evident nu a fost acceptata de sistemul medicinal, pentru ca boala, moartea, aduc cu sine sume uriase de bani. Si atunci, ce s-ar alege de acesti bani daca, de exemplu, un bolnav de cancer ar inceta chimioterapia, radiatiile si toate tratamentele scumpe si, imi permit sa spun, nefolositoare, in avantajul tratamentului nutritional? Exact. Se spune ca intreaga lume coalizata impotriva ta nu-ti poate face nici un sfert din raul pe care ti-l poti face singur.
"Fie ca mâncarea să vă fie medicament şi medicamentul să vă fie mâncare" - Hippocrate
Noua ne place ma. Noi am creat "vedete" precum Nikita, Senzuala de Simona, Piticu' Porno, Profa' Porno, Eleva Porno, Studenta Porno, Cainele Porno, Carioca Porno si tot ce e porno. Pentru ca ne place barfa, de-aia. Ascultati-ma pe mine. Romania promoveaza prostia. Si pornografia. Prostia si pornografia. Daca ma gandesc mai bine, oricum cei doi termeni sunt in stransa legatura. Ma enerveaza de nu mai pot tampitii. Aia care isi apara cu vigoare dreptul de a fi tampiti. Ipocritii aia care se plang de stadiul in care a ajuns televiziunea romana. In timp ce-l urmaresc pe Diaconescu sau mai stiu eu care Rege al manelelor la Tv. Pen' ca, vezi domne, ei IN NICI UN CAZ nu fac rating. Nuuuu, ei sunt atat de destepti. Ei observa, nu contribuie cu nimic la avalansa asta de prostie din televiziune. Ma uit si eu, ar fi imposibil sa nu ma uit, ar insemna sa inchid ochii in timp ce schimb canalale. Da' nu URMARESC. Pana la urma, am ajuns la concluzia ca "vedetele" noastre retarde se complac in situatia in care se afla. Ele sunt fericite si mandre nevoie mare. Asa ca, daca vrei sa fii fericit instant si fara sa lupti pentru chestia asta....fa-te prost.
Am crezut că, într-o zi, buzduganul va lovi în uşa mea şi am să ies să te îmbrăţişez. Aş fi vrut să-ţi revăd calul alb. Mi-ai promis că îl voi călări cândva... Şi acum, când, în sfârşit, aş fi putut... Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de maşini... Mi-ai spus că trebuie să creştem mari şi să luptăm cu toţi zmeii din lume, dar nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos... Oamenii nu au timp să mai fie viteji... unii dintre ei spun că viaţa e o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câştigat sau a pierdut... Mi-ai promis că o să mă înveţi ce e onoarea, Făt Frumos... dar oamenii nu prea folosesc acest cuvânt... nici în reclame nu l-am prea auzit... foarte rar, prin filme, dar mereu se găseşte câte unul care spune că eşti un prost dacă ai onoare... Ai plecat şi nu m-ai lămurit... În fiecare seară, mulţi dintre noi ajungem în acelaşi loc, Făt Frumos... nişte case mici... iar eu ştiu sigur că am fost în castelul tău când eram mic... mi-ai spus că nu pot sta mult, pentru că venea zmeul şi trebuia să te lupţi cu el... şi toţi oamenii fac aceleaşi lucruri... Cei care sunt singuri intră în casă, aruncă nişte chei pe masă şi se duc la frigider, scot o sticlă de acolo şi beau din ea şi se uită în gol... Apoi se trezesc ca dintr-un vis şi se duc în altă cameră, unde se aşază pe o canapea şi dau drumul la televizor... Mii de oameni fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, seară de seară, în aceleaşi case mici, Făt Frumos... Am fi putut fi singuri, Făt Frumos... Mi-ai promis că nu vor fi două nopţi în care să dorm în acelaşi loc, Făt Frumos... că o să zburăm peste munţi, călare pe caii noştri albi şi vom călători în acelaşi timp cu stelele, şi unde vom vedea o luminiţă cât de mică, acolo vom coborî şi vom înnopta... M-am gândit că s-ar putea să nu pot zbura, Făt Frumos, dar eram sigur că voi călători... Şi luminiţe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare... nici măcar nu ar fi trebuit să le căutăm... e mult mai simplu decât pe vremea ta, şi tu nu eşti aici... Ai spus că trebuie să facem ocolul pâmântului şi să răspândim Binele în lume, dar nu mi-ai explicat ce înseamnă Binele... Nu ai apucat... Tu ştii cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu Binele... ?... Mă enervezi, Făt Frumos, pentru că eşti iresponsabil... m-ai lăsat cu ochii in soare... Vreau să fac tot ce făceai tu şi să trăiesc cum trăiai tu, Făt Frumos, şi să îi învăţ şi pe alţii... Prietenii mei trebuiau să mă ajute, nu Făt Frumos... Trebuia să plecăm împreună la drum... Iar eu trebuia să ştiu să îi găsesc şi să ştiu să îi aleg, nu, Făt Frumos?... Ei bine, află că sunt singur, Făt Frumos... Şi tu nu eşti aici... Fomilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă... Ei bine, află că sunt înconjurat de nişte idioţi în costume gri cu care mă văd în fiecare miercuri la mall şi care cântă cântece despre bere şi nici măcar nu-şi mai amintesc de tine... îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosînzeana, dar că de tine nu-şi aduc aminte... şi râd, Făt Frumos, râd de tine, râd de mine... Ar fi trebuit să fii aici, laşule... să ne înveţi să luptăm... să ne vorbeşti despre onoare şi prietenie... să ne povesteşti despre sacrificiu... Ar fi trebuit să ramâi aici, ca să te poţi apăra, Făt Frumos, pentru că eu nu o pot face în locul tău, pentru că nu m-ai învăţat, Făt Frumos... ai plecat ca un laş, Făt Frumos... şi nu ne-ai învăţat nimic... Ai fi putut măcar să îmi spui cum ai făcut să o iubeşti doar pe ea, Făt Frumos... O singură fată... Măcar atât, Făt Frumos, pentru că eu ştiu că ea te-a ajutat mult... Cum ai reuşit să iubeşti o singură femeie... Te urăsc, Făt Frumos, te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume... Tastez numele tău şi mii de pagini îmi vorbesc despre tine... Şi tu nu eşti nicăieri, Făt Frumos... Şi nici măcar Zmeul nu mai e printre noi... Aşa aş fi fost sigur că ai existat... Ai plecat, Făt Frumos, şi ai luat cu tine şi Binele şï Răul... Te urăsc, Făt Frumos... Te urăsc!
Mai presus de toate, sper ca mai traiesti. N-ar fi prea frumos sa scriu postul asta degeaba, mai ales ca n-am inspiratie la ora asta. Ziua cand ar trebui sa citesti chestia asta ar trebui sa fie cea mentionata in titlu, desi, cunoscandu-te, sunt aproape sigura ca o sa uiti, asa ca o sa citesti cand iti amintesti.
Sper ca esti o persoana mai buna.
Sper ca ai facut macar o calatorie cu rucsacul in spate, afara din Romania asta imputita.
Sper ca nu ti-ai schimbat principiile.
Sper ca ti-ai gasit un job care iti place.
Sper ca iti cladesti o viata pe cont propriu, sau cu un "el" care sa merite. Care sa te merite.
Sper ca ti-ai dat seama ca "imperfect" e defapt "perfect", daca reusesti sa elimini prefixul "im-".
Sper ca l-ai eliminat.
Sper ca ai realizat macar jumatate dintre lucrurile pe care ti le-ai propus.
Sper ca nu esti dezamagita de tine in timp ce citesti.
Cand sunt singura pe strada, muzica pentru mine e ca zaharul pentru cafea. Pentru cafeaua mea, ca poate voi beti fara zahar. Asa se face ca azi , domnu' Grasu XXL m-a luat la misto. Indirect, da' nu se pune. Mergeam deci cu greu prin zapada, gheata si mocirla, incercand sa nu cad, pentru ca, oameni buni, e penibil sa cazi cand esti singur. Fratioare, te minti singur cand zici ca nu e iarna daca nu cazi, sau mai stiu eu ce. Daca esti cu cineva, treaca-mearga,faci haz de necaz. Daca esti singur, oh, daca esti singur, umilinta cazaturii se tripleaza, pe putin . Asa, si imi vine la un moment dat in playlist "Grasu XXL - elegant", melodie depre o duduie eleganta care o arde misterios. " Tocu' e inalt , efectu e scontat Toate privile se intorc automat" , spune el despre duduie. Aici m-am uitat instant la cizmele mele. Buun, imblanite, imi fac piciorul de 3x mai mare decat e in realitate si totalmente fara toc. Da' e iarna si mi-e cald cu ele. " Cand mergi elegant,incet,apasat Chiar si fetele se uita luuung" moment in care am alunecat gratios, ca la carte. " Sa stii ca e despre ce faci E despre cum faci, cum se uita ceilalti" . Pai bine ma, asta e ironie pura. Tu cum ai impresia ca se uita ceilalti in momentul in care alunec intr-un mod absolut penibil ?
In concluzie, detest iarna. Detest sa ma infofolesc, sa am in permanenta nasul rosu de la frig si pielea uscata . Imi rapeste eleganta ! :))
A, si eu cred ca preamarita domnisorica e duduie de companie defapt. Ha!
Azi mi-am amintit de mine. Nu faceam nimic special, doar mergeam. Mergeam si inspiram aerul banal al orasului si al vietii, cand nostalgia m-a prins din urma. M-a imbratisat, iar apoi, a mers la pas cu mine. M-au napadit amintirile unei vieti care nu-mi mai apartine, dar in care am aflat cele mai sarace si durabile bucurii: miresme de vara, cartierul care-mi placea, prima poezie invatata, entuziasmul cu care asteptam sarbatorile, hainele noi pe care le cumparam cu 2 saptamani inainte, dar le purtam pentru prima data in ziua de Paste, fustita plisata si tricoul portocaliu cu inscriptia "Mom's little helper". Imi amintesc si azi cu drag de primii mei pantofiori "cu toc". Cei mai frumosi pantofi din lume!
Cand eram mica, vroiam sa fiu mare. Acum, vreau sa fiu mica, macar pentru o zi. Sa experimentez inca o data varsta celei mai pure sinceritati, a viselor fara granita, varsta la care toti suntem frumosi atat in exterior, cat si in interior. As vrea sa traiesc toate astea inca o data, acum, cand stiu sa le apreciez. Cat de frumos era pe atunci...
Timpul trece, dar amintirile frumoase raman necontenit.
„Copilul nu este copil fiindcă este mic- el este copil ca să devină adult”
Chiar nu stiu cum sa incep. Ok, incep cu inceputul. O sa abordez tema dezamagirii. Tuturor ni s-a intamplat, macar o data in viata, sa punem suflet intr-un "proiect" sa zic asa, sa investim timp si emotii in ceva in care am avut incredere ca putem duce pana la capat cu bine , reusind sa punem astfel la bataie sentimente grele de dezamagire si tristete in cazul unui esec . Eu am patit-o recent. Am patit-o si din pacate nu am parasit scena zambind, asa cum ar fi trebuit. Nu stiu, nu m-am gandit la ce e mai bine atunci. Momentul a fost precedat de mii de ganduri si de " mai bine nu as fi..." , dar au fost acolo pentru mine persoane care mi-au ridicat moralul si m-au facut sa ma simt mai bine. Am aflat si ca de cele mai multe ori nu totul e asa cum pare. Adevaratul castigator nu este cel denumit. Nuuuu, poate era, odata. Nu acum, nu aici. As minti daca as spune ca am trecut peste momentul respectiv in totalitate. Dar incerc si o sa-mi iese, pentru ca "a trece peste" nu inseamna a ignora. Inseamna sa inveti din momentele placute sau mai putin placute din viata ta, sa ai o minte deschisa si incredere in viitor. Inseamna sa multumesti pentru experientele care te-au facut sa plangi, sa razi, sa te maturizezi.
luni, 4 ianuarie 2010
2010 years old.
Am petrecut prea mult timp uitandu-ma in oglinda, din fiecare unghi, ca sa ma vad mai bine. Azi , in timp ce ma priveam in ochi, m-am apropiat prea tare. Am suflat, si oglinda s-a aburit. Asa ca am desenat o noua fata, si am zambit.
Cu alte cuvinte, pentru noul an imi doresc altceva.
Succesul nu vine in doze de "nu pot" , ci in doze de "pot" , asa ca in 2010 o sa merg pe premiza asta.
