Azi mi-am amintit de mine. Nu faceam nimic special, doar mergeam. Mergeam si inspiram aerul banal al orasului si al vietii, cand nostalgia m-a prins din urma. M-a imbratisat, iar apoi, a mers la pas cu mine. M-au napadit amintirile unei vieti care nu-mi mai apartine, dar in care am aflat cele mai sarace si durabile bucurii: miresme de vara, cartierul care-mi placea, prima poezie invatata, entuziasmul cu care asteptam sarbatorile, hainele noi pe care le cumparam cu 2 saptamani inainte, dar le purtam pentru prima data in ziua de Paste, fustita plisata si tricoul portocaliu cu inscriptia "Mom's little helper". Imi amintesc si azi cu drag de primii mei pantofiori "cu toc". Cei mai frumosi pantofi din lume!
Cand eram mica, vroiam sa fiu mare. Acum, vreau sa fiu mica, macar pentru o zi. Sa experimentez inca o data varsta celei mai pure sinceritati, a viselor fara granita, varsta la care toti suntem frumosi atat in exterior, cat si in interior. As vrea sa traiesc toate astea inca o data, acum, cand stiu sa le apreciez. Cat de frumos era pe atunci...
Timpul trece, dar amintirile frumoase raman necontenit.
„Copilul nu este copil fiindcă este mic- el este copil ca să devină adult”
Rob Thomas - Little wonders
Asculta mai multe audio Muzica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu